Istoricul plantei Hoodia Gordonii

Planta Hoodia Gordonii este cunoscută şi sub numele de hoodia, xhooba, khoba, Ghaap, cactusul hoodia, şi cactusul deşertului sud-african. De fapt, nu este deloc un cactus, fiind mai degrabă o plantă suculentă. Singura asemănare cu un cactus este dată de ţepi. Planta Hoodia Gordonii a stârnit mult interes datorită efectului ei de a reprima foamea şi deci de a facilita pierderea din greutate. Chiar şi canalele de ştiri CBS şi BBC au prezentat reportaje despre această plantă. Hoodia Gordonii creşte în deşerturile semi-aride sud-africane Botswana, Namibia şi Angola şi numai în mănunchiuri de tulpini verzi şi drepte. Este nevoie de cinci ani ca florile palid-pupurii ale plantei să apară. Abia după aceea plata poate fi consumată. Deşi există 40 de varietăţi de Hoodia, numai specia Gordonii poate suprima pofta de mâncare.

Deşi Hoodia Gordonii este consumată de boşimanii San de secole, oamenii de ştiinţă au descoperit-o abia recent. Indigenii, care trăiesc din fructele pământului, taie o parte din tulpina plantei şi o mănâncă pentru a elimina senzaţia de foame şi de sete în timpul extenuantelor expediţii de vânătoare prin deşert. Ei consumă planta şi pentru alte proprietăţi medicale însă până în prezent nu au fost desfăşurate studii cu privire la acestea.

În anul 1937, un antropolog olandez, care studia indigenii San, a observat că ei foloseau planta Hoodia Gordonii pentru a-şi reprima foamea. Însă abia în anul 1963 Hoodia Gordonii a fost studiată pentru prima dată în laboratorul naţional al Consiliului pentru Cercetarea Ştiinţifică şi Industrială din Africa de Sud (CSIR). Primele rezultate au fost promiţătoare: animalele de laborator au slăbit după ce au consumat Hoodia Gordonii.

După 30 de ani de cercetări, oamenii de ştiinţă sud-africani din cadrul CSIR au reuşit să izoleze ingredientul activ din Hoodia Gordonii şi în 1995 au obţinut un brevet pentru moleculă. Este un glicozid steroidic pe care l-au denumit P57. Ulterior, guvernul sud-african a acordat licenţa unei firme britanice numite Phytopharm.

Mai târziu, firma Phytopharm a acordat licenţa marii companii farmaceutice americane Pfizer. Scopul era de a utiliza molecula P57 ca o bază pentru producerea în masă a unui medicament artificial pentru a satisface cererile a milioane de oameni. După trei ani de investigaţii, compania Pfizer a anunţat că se retrage din proiect din cauza costurilor implicate pentru lansarea pe piaţă a produsului. În decembrie 2004, firma Phytopharm a acordat licenţa societăţii Unilever.